Matriarhatul Pământului. Zeițele

Ceramica ajunge rar în centrul unei galerii. De obicei stă pe margine, undeva între artele decorative și meșteșug, iar când intră totuși în sală intră ca obiect, nu ca afirmație. Din 18 septembrie, la Galateea, stă în centru.

Ciprian Ariciu expune o serie de zeițe fără nume și fără religie. E bine că e așa. Nu ai ce să recunoști, deci nu pleci acasă cu senzația că ai înțeles, și rămâi să te uiți la corpuri, la proporțiile împinse și la părțile care lipsesc.

Arde în mai multe feluri, raku printre ele. La raku scoți piesa din cuptor incandescentă și o bagi în rumeguș, care ia foc pe loc. Ce iese de acolo nu mai ține de mâna ta, ceea ce pentru cineva care modelează atent e o renunțare destul de mare. Unele defecte au rămas în lucrări pentru că arătau bine. Se vede care.

Adela Bonaț a gândit expoziția ca pe un drum. Intri, treci un prag, pe traseu sunt figuri mici care merg cu tine.

Cel mai bun sfat pe care îl pot da e să te apropii. De la trei metri sunt siluete. De la douăzeci de centimetri sunt suprafețe pe care s-a întâmplat ceva.

18 septembrie, ora 18. Calea Victoriei 132. Ține până pe 15 octombrie. La deschidere cântă Gabriel Bălașa la Pantam.

Fotografii: pagina de Facebook Galateea Contemporary Art.