Ce e un print giclée și cât ține

Giclée e o tipărire cu jet de cerneală făcută cu grijă: cerneluri pigmentate, în mai multe nuanțe decât are o imprimantă obișnuită, pe hârtie groasă fără acid.

Atât înseamnă cuvântul. Nu e o tehnologie secretă și nu e un termen inventat de marketing, deși a fost folosit ca atare de destui. Diferența față de o copie color de la centrul de printare din colț e reală și se vede de la un metru.

Prin ce diferă de o copie obișnuită

O imprimantă de birou lucrează cu patru culori și cu o singură misiune, să scoată foaia repede. O imprimantă fine art lucrează cu opt până la douăsprezece cerneluri, inclusiv mai multe grisuri, și pune picături mult mai mici, mult mai des. Tranzițiile fine, acolo unde se vede dacă cineva a desenat sau nu, rămân tranziții în loc să devină trepte.

A doua diferență e capul de tipar care nu atinge hârtia. Poți tipări pe hârtie groasă și texturată fără să o strivești. Pentru o acuarelă asta e tot: textura hârtiei face jumătate din impresia că te uiți la o lucrare, nu la o poză cu o lucrare.

Testul îl poți face singur, cu ochiul liber, în zonele foarte deschise ale unei imagini. La o copie obișnuită vei vedea puncte care formează un tipar regulat. La un giclée vei vedea culoare care se stinge.

Cerneluri pigmentate și ce se întâmplă în timp

Cernelurile pe bază de coloranți sunt molecule dizolvate. Dau culori foarte vii imediat și se descompun la lumină relativ repede.

Cele pigmentate sunt particule solide, mai apropiate ca principiu de vopsea decât de cerneala din pix. Un print cu coloranți lăsat în lumină își pierde întâi roșurile, apoi restul, și o face pe nesimțite. Unul pigmentat își ține culorile mult mai mult.

Cât mult? Depinde de camera ta, nu de cerneală. Cine îți dă un număr rotund de ani fără să întrebe unde stă lucrarea îți vinde liniște, nu informație.

Hârtia: 270 de grame, textură, pH

Gramajul e greutatea unui metru pătrat. La 270 de grame hârtia stă singură în picioare, nu se ondulează de la umezeala din aer și nu se îndoaie când o scoți din mapă. Una de 120 sau 150 nu e neapărat proastă, dar se comportă ca hârtia de afiș, și se simte în mână imediat.

Textura e a doua jumătate. O suprafață ușor granulată împrăștie lumina în loc să o reflecte, iar imaginea pare că are adâncime în loc de luciu. Pe o acuarelă sau pe un desen în creion, diferența e uriașă. Pe o ilustrație vectorială foarte curată contează mai puțin, iar unii artiști chiar preferă o suprafață netedă.

pH-ul neutru e partea invizibilă și cea care contează pe termen lung. Hârtia acidă se autodistruge: se îngălbenește dinspre margini și devine casantă, iar procesul nu se oprește. O hârtie fine art fără acid nu îl pornește.

Printurile de pe Colorhood se tipăresc pe hârtie fine art texturată de 270 de grame.

Ce strică un print

Nu praful și nu timpul. Lumina și umezeala.

Soarele direct e singura cauză serioasă de decolorare, și aici nu ajută niciun tip de cerneală. Un perete care primește soare câteva ore pe zi nu e un perete pentru o lucrare la care ții, indiferent ce scrie pe certificat. Lumina indirectă, chiar și multă, e în altă categorie.

Umezeala lucrează mai lent și mai urât. O baie, o bucătărie fără hotă bună sau un perete exterior prost izolat produc valuri fine în hârtie, în cazuri fericite. În cele mai puțin fericite, mucegai între hârtie și sticlă.

Restul e ușor. O ramă cu distanțier sau cu passepartout, o ștergere ocazională pe geam cu o lavetă uscată, atât.

Ce scrie pe certificatul de autenticitate

Certificatul nu promite că lucrarea va valora mai mult. Spune trei lucruri: cine e artistul, care e lucrarea, al câtelea exemplar ești tu.

Pentru o ediție limitată, al treilea e cel care contează, fiindcă fixează numărul total. Douăsprezece din cincizeci înseamnă că vor exista cincizeci și niciunul în plus. Pentru o ediție deschisă, certificatul confirmă originea și dreptul artistului asupra imaginii.

Fii atent la absența lui. Un print vândut ca lucrare de artă, fără nimic scris în spate și fără numerotare de mână, e o tipăritură frumoasă. Poate fi ce vrei, la prețul potrivit, dacă știi ce cumperi. Diferența dintre cele două tipuri de ediție are articolul ei, iar întrebările mai punctuale au răspuns la întrebări frecvente.

Cum ajunge la tine

Un print neînrămat pleacă plat, între cartoane rigide, într-un plic care nu se îndoaie. Sau rulat într-un tub cu diametru mare, când formatul o cere. Diametrul mic e dușmanul: o hârtie de 270 de grame rulată strâns ține minte rularea săptămâni întregi.

Unul înrămat pleacă cu colțare de protecție și cu geamul asigurat.

Când îl despachetezi, taie ambalajul cu lama îndreptată în afară și scoate lucrarea ținând-o de margini. Cea mai frecventă zgârietură de pe un geam nou se face în primele două minute de la livrare, cu un cutter, de cineva grăbit. Am fost și eu acel cineva.